1. Va fi odat-o pace, pe veci netulburată,
Va crește-odată grâul ca cedrii din Liban;
Va fi odat-o turmă din lumea asta toată,
/: Și mieii n-o sa aibă de-atunci nici un dușman. :/

2. Iubirea o să aibă o Patrie slăvită,
În care Adevărul, doar El va fi-mpărat,
În care bucuria va fi desăvârşită
/: Și Domnul Singur Soare de-a pururi adorat. :/

3. Acum mă rog cu frații plângând cu frunți plecate,
Aici stropind cu lacrimi atâtea căi de dor,
Acolo însă toate pe veci vor fi uitate,
/: Ne vom scălda iubirea în Veșnicul Izvor. :/

4. O, Viitor de aur, cuprinde-mă în tine,
Cu inima și ochii desprinși de tot ce-i jos,
Să-mi ai pe totdeauna tot sufletul din mine,
/: Aprins ca o mireasmă în calea lui Hristos. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 45.
Autor text: Traian Dorz.